4 aug.
1. Te urci în taxi, spui destinaţia şi înainte de a se pune maşina în mişcare pornesc manelele la volum cât mai apropiat de maxim. Nu te întreabă nimeni dacă vrei să asculţi muzică, ce fel de muzică sau poate că vrei să ai o călatorie liniştită, să dai câteva telefoane sau să-ţi pui ordine în gânduri.
2. Intri la supermarket, culegi cele necesare de pe rafturi şi te îndrepţi spre casa de marcat.
– Daţi-mi şi o pungă.
-De care vrei?
Casiera, o piţipoancă cu vreo 10 ani mai tânără decât mine. Adică eu îi vorbesc cu dumneavoastră şi ea mă ia la „per tu”. Ca să nu mai amintesc de faptul că ea îşi ia salariul datorită faptului că le cumpăr produsele.
6 Responses for "Obişnuinţe româneşti"
da poate tipa (din punctul 2) vroia sa te cunoasca mai bine, nu vroia o relatie client – vanzator :))
Bunul simt nu functioneaza, din pacate, la toti romanii 🙁
@livescor: 1. sunt însurat (verighetă pe deget).
2. la serviciu vii ca să-ţi faci treaba, nu la agăţat.
@Jocuri sport: Din păcate funcţionează la foarte puţini dintre români. 🙁
Sunt din BT si am observat ca o parte din taximetristi, daca nu majoritatea sunt fani ai acestui „gen de muzica”. O idee: daca inca n-a pornit masina cobori fara nici o explicatie; daca e in timpul calatoriei, ii spui direct: ori opresti maneaua ori oprest masina sa cobor…sa vezi ce alege…
2. Dupa dialogul: Dati-mi o punga/ De care vrei?, as fi raspuns pe un anumit ton: Pardon! Da-mi o punga!…nu de-alta dar sa ma conformez…
din cate stiu eu manelele nu sunt muzik….ati auzit de „muzica manele”?…….shi park la taximetristi era o vorba……”clientu nostru , stapanu nostru…”
Exprima-te! Arata ca ai o opinie! Comenteaza: