In aceasta seara a renascut in mine spiritul de microbist, adormit fiind de prin `96 `94 cand am reusit sa iesim din grupe.
Despre meciul Romania – Franta nu pot decat sa spun ca noi am jucat prost iar francezii si mai prost.
Un meci apatic, fara faze de interes si jucat fara tragere de inima de ambele echipe.
In schimb in meciul Olanda – Italia s-au schimbat treburile, actiune cat cuprinde mai ceva ca in filmele lui Schwarzenegger, o echipa a Olandei ce are mari sanse la titlu daca se comporta astfel si in urmatoarele meciuri.


Daca psihologul va reusi sa-i aduca pe calea cea buna pe Italieni pana la meciul cu Romania se pare ca vom avea viata amara din partea lor.
Am remarcat si arbitrajul de tot rasul la ambele meciuri, noua ne-au dat cartonase intr-o veselie doar pentru faze de doi bani iar in meciul al doilea greselile arbitrilor au fost impartite de ambele parti culminnd cu validarea primului gol al olandezilor inscris din off-side clar.

In alta ordine de idei vad pe la stiri cum se bucura lumea pe strazi si mai ales prin baruri ca am facut egal de parca zici ca am iesit deja din grupe.
Suntem o natie de oameni care se bucura ca nu a fost mai rau de atat in loc sa se straduiasca sa fie bine ca sa aiba de ce sa se bucure.
Nu tintim sus, nu avem mentalitate de invingatori si asta ne duce de rapa. Inca un motiv sa bem, sa ne facem ca porcii si sa injuram pe strazi. Ca doar avem motiv serios, nu am luat bataie.

Asta ca o demonstratie in favoarea articolului lui Arhi despre romanii si vitejia lor de-a lungul timpurilor.